Mai dur un pic…

 

 

 

Nu va suport, oameni ipocriti!

Si nu va doresc in veci sa simtiti
Durerea si suferinta adevarata,
Care de catre cei mai multi este uitata…
Cand poti stelele si cerul sa privesti,
Ai darul si privilegiul sa vorbesti,
Sa poti asculta o simfonie
Si privi culori o mie,
Uiti cat esti de norocos,
La trup si minte sanatos…
Oameni mai batuti de soarta
Ii iei la batjocura pe strada…
Ai incerca macar vreodata
Sa-ncalti pantofii vreunui batut de soarta?
Multi dintre acei oameni au certe calitati
Pe cand tu stii doar cu degetul s-arati…
Oare daca a ta bluza scumpa
N-ar mai vedea-o nimeni, ai purta o frunza?
Ajuta pe cineva, o data, oricand, oricum…
Renunta pentru o zi la ce se va transforma in scrum.
Cedeaza o bucata de paine
Ca poate acea persoana alta nu mai vede,
Nici macar maine…
Si animalele intre ele se mai ajuta
Si tu cica te numesti om, fiinta sluta!
Cum iti poti folosi propiul fiu
Pentru a scapa de nevasta, sa mai bei un rachiu?
Sa-l duci in birt, sa-l tii in fum
Sa stea cu manutele-n scrum
Si cand tanjeste-o ciocolata
Sa-l plesnesti, sa-i spui sec: Alta data!

 

Nu va suport, oameni ipocriti!
Treziti-va!
De bunatate-n suflet fiti coplesiti!

 

Eu va doresc in continuare sa fiti sanatosi
Pe cararile vietii de-a pururea norocosi.

Pentru ca nimeni nu merita sa aiba
Ceea ce au acei oameni batuti de soarta…

 

 

 

*

12052007002.jpg

3 responses

14 12 2007
nasuivalentin

Stiu ca am zis ca incerc sa trec la rima incrucisata dar pur si simplu mi-au venit in minte cateva rime si apoi am extins ideea… Apropos, e 03:36 dimineata :) Stiu ca nu am mai pus de multa vreme nimic nou dar se pare ca imi cam lipseste inspiratia la Cluj… Sper cat de curand sa realizez totusi si o rima incrucisata ca subiect as avea (doar vin sarbatorile nu? :) )… Oricum, de multa vreme vroiam sa fac ceva in genul a ceea ce e mai sus. Nu sunt chiar multumit de rezultat insa sunt curios de reactii :) Ne mai auzim ;)

15 12 2007
Alex

nice vali nice. respect

30 06 2008
Ion

Piratul face curat iarna in mosul rosu culcat pe masa, cand asfintitul dobora stalpul, alunecand incet, sigur spre meandrele eternitatii lacunelor care zgarie pamantul, ochind ochii imparatesei troiene, adulmecand penisul piratului regesc, scarpinand parul cret, suvoiat de pe spatele cocalarului vanjos al calului armasar, tropotind repede namolul cuvantului nou care fuse innabusit cu palijnca si otet pentru a dezvolta emanciparea pirateriei autohtone.

Leave a comment